Viaţa la ţară

După două zile de curăţat porumb păpuşoi am mâinile foarte fine, că aş putea să mă apuc de gravură. Din cele zece degete ale mâinilor doar patru nu prezintă urme şi cicatrici. Anyway, e greu să fii ţăran gospodar. Multă muncă de dimineaţa (dimineaţa începând la 5 a.m.) până după ce apune soarele. Satisfacţie: 0(ZERO). Cred. Am adunat cam 10 tone de porumb în aceste 2 zile (muncă în 9 oameni). Câţiva din aceşti 9 oameni au fost luaţi cu ziua. Eu care eram novice în ale desfăcatului, mă plângeam de durere de mâini. Dar ceilalţi munceau şi îndurau. Minim 10 ore pe zi. Şi mai sunt oamenii de birou, care din cele 8 ore, 6 le muncesc efectiv. Şi se plâng de stres. Treceţi la munci agricole.
Eh, weekendul ăsta mă aşteaptă culesul strugurilor, iar săptămâna viitoare o nouă campanie destinată porumbului. Acum fug să-mi dau cu o tonă de cremă pe mâini; păstrez proporţiile.

Ceva mai puţin vesel. Nu că era aşa de funny să desfac porumb. După ce pisica a omorât acum câteva zile o nevăstuică, eu în aceste 2 zile am omorât 3 şoareci şi un hârciog. Îmi pare rău de hârciog, l-am confundat cu un şobolan.
Glumă pe care nu toţi s-ar putea să o savureze. Doi ţărani se aflau pe câmp, strângeau ştiuleţii. Unul mai voinic îi arunca în căruţă celuilalt mai bătrân. A aruncat cu atâta forţă, că moşnegelul s-a dezechilibrat şi a căzut. Cel tânăr nu văzuze, iar conversaţia a fost următoarea:
-Bade, bade, unde eşti?
-Îs jos, în pizda mătii, nu vezi?




4 comentarii to "Viaţa la ţară"

Trimiteți un comentariu

Categorii

Palavrele mele