apoi tot mai am zile de trăit

Am fost nevoit să însoţesc o babă până la gara din Torino, unde trebuia să-i sosească o prietenă invalidă. Baba a condus incredibil: pe parcursul a aproximativ 20 de kilometrii nu s-a uitat niciodată în oglinda dreaptă şi a semnalizat o singură dată. La gară m-a lăsat amanet şi cu sarcina ca să mă duc să-i caut prietena ştiind numai originea femeii. Îs tâmpiţi toţi pe aici..