Se pierde tradiţia mărţişorului?

Când eram ţânc îmi făceam economii pentru a cumpăra mărţişoare colegilor de grădiniţă şi familiei. Mă uitam urât la cineva, dacă mă evita şi nu-mi dădea mărţişor. Deţineam o colecţie frumoasă şi chiar după 2-3 ani ştiam de la cine era un anumit mărţişor.
Azi noapte, în timp ce încălzeam motorul la dacie, am dat de un mărţişor prin maşină. L-am primit anul trecut de la un băieţel, şi din ce îmi amintesc, cred că a fost singurul mărţişor(e posibil să mai fi primit unul de la bunica, dar nu-mi amintesc). Băiatul e mare fan DisneyCars, şi mărţişorul a rămas într-un loc bun. Cred că am să-l refolosesc în această lună. E posibil să fie o proastă generalizare, dar cred că oamenii cu o vârstă cuprinsă între 15-40+ de ani, încep să rupă cât mai mult cu putinţă din tradiţie. Aşa cum se întâmplă şi cu Crăciunul şi Paştele. Eh, măcar pentru 8 Martie, are cine să ne tot amintească...


0 comentarii to "Se pierde tradiţia mărţişorului?"

Trimiteți un comentariu

Categorii

Palavrele mele