Dragostea de animale

Încă mai am dubii în privinţa morţii lui Marceluş.
Ieri am mai pierdut un motan. Şi nu sunt singurul. Mai am şi alţi vecini în aceeaşi situaţie. Cineva, tot din vecini, nu prea le are la inimă pisicile şi le otrăveşte.

Acum 8-9 ani, aveam un câine lup. Mi-am petrecut mult timp cu el când era mic. După ce a crescut a prins un nărav prost: mânca găini. L-au dus de acasă şi l-au lăsat în Dacia. Azi l-a întâlnit bunicul. S-a speriat când dintr-o dată, câinele a început să alerge către el şi să se gudure. După, câteva clipe şi-a amintit de el.


0 comentarii to "Dragostea de animale"

Trimiteți un comentariu

Categorii

Palavrele mele