Am găsit o compoziţie scrisă în clasa a XII-a.

-Unde rămăsesem?
-Nu ştiu!
-Dormi!
-De ce ?
-Nu pot ! Aud câini lătrând ! Este un ţânţar în cameră !
-Nu se mai aude.
-O fi adormit.
-De ce deschizi calculatorul?
-Mă zgârie huruitul scanerului pe creier!
-Ai creier?
-Sunt un geniu şi geniile sunt nefericite.
-De ce?
-De ce intrebi?
-Bei prea multa cafea.
-Cum o cheamă ?
-Pe cine?
-Pe ea?
-Claudia, poate Irina, poate Mădălina, poate Diana, poate cealaltă Claudie.
-Cealalta Claudie?
-Sau poate Ana-Maria?
-Care? Ancuţa?
-Nu, sigur nu Ancuţa. Acum 4 ani, da; dar acum, nu.
-Ai grija la ortografie.
-E 3 ceasul. Kaspersky îşi face update; ce-o fi şi cu viruşii aştia. Oare ei nu au somn.
-Uite o lama Orbit! Mănânc-o!
-Se mestecă!
-Fugi de-aici!
-Ce cauţi?
-Uite monezi! Sau monede...cum e corect?
-Bancnote!
-100 de ferestre de Internet Exporer? Cauţi ceva ?
-De ce nu foloseşti Firefox ?
-De ce nu foloseşti Opera ?
-Mie-mi place Safari.
-Nu. Just look around.
-E virus.
-E spyware.
-Esti belea.
-End task !
-End mata !
-2.0 Ghz la procesor nu-mi ajung. Vreau dual-core!
-Vrei multe.
-Cine e Ana?
-Pe mine mă întrebi?
880.036 K
-Ai 2 mail-uri.
Alţii au sute.
-Pune semn de dialog.
-E 3:15. Ţi-ai pus ceasul la 5:50. Mai dormi?
-Poate.
-Nu mai este nimeni online.
-Taci. Gândeşti ca un emo.
-Mai facem o varianta la mate?
Nu.
Da.
Nu.
Facem.
Mai bine una de geografie.
-E târziu.
-Sau prea devreme.
-Scrie.
-Ai radiera aia de 8 luni.
-Folosiţi semne de punctuaţie.
-E o radieră bună.
-E din Germania.
-Ştii tu?
-Presupun.
-Vatican nu fabrică radiere.
-Ţi-a mai rămas o bucată de ciocolată. Mănânc-o.
-Oare ce face Tzenk?
-Sun-o.
-Cat costă un taxi până la Socola ?
-Mult.
-Nu vine nici un taxi în Holboca la ora asta.
-Vecinul de la vale e taximetrist.
-Se poate să te refuze?
-Să ne refuze.
-Nu are voie decat 4 în maşină.
-Iar noi suntem 10,20,30...mulţi, mult prea mulţi de mulţi.
-?
-Cum număra chinezii?
-Citeşte.
-Ai o manea pe desktop. Ce caută acolo?
-Întreab-o!
-Care e cuvantul magic?
-Dute-n pizda mătii!
-Mie frig.
-Gandeşte corect, scrie corect, prostule. Se scrie: mi-e frig.
-Cu care dintre femeile de serviciu ai făcut gramatica?
-Gramatica e un cuvant de provenienţă greacă?
-Ai si un proiect la franceza! E cu imagini din Disneyland Paris.
-Asta nu l-ai mai prezentat.
-Taci.
-De ce?
-Aaaa.
-Şi in manualul de geografie este o poza cu o privire de ansmablu asupra Domului Invalizilor şi Muzeul de arme.
-Am sa rup foaia.
-Mie-mi zici.
-Iar curenta ii place să te lase amanet.
-Cand capsezi şi tu foile astea? Nu vezi că zboară ?
-Apropo, ziceai ca ştergi pozele alea din telefon.
-Ziceam.
-E 3:22.
-E 3:54.
-Patul te aşteaptă.
-Sa fie sănătos.
-Eşti un frustrat.
-Pa!

-Aş mai scrie, dar nu mai am loc, şi să mă întind, să-mi mai iau o
foaie, [nu mai înţeleg ce am scris].
-Cântă rândunelele.

Fac o pauză, trag aer in piept... WTF?
Din totdeauna am ştiut că-s oleacă plecat de acasă(na, facultate, serviciu, nu prea mai stau pe acasă), dar se pare că în liceu eram adesea pus in situaţii contradictorii. Eram multithreading... rulam fier pe fier, ieşeau scântei...
Imi aduc aminte ca am stat dupa fundul Irinei juma de an, timp in care nu mi-a dat nici o atenţie. După Claudia am umblat mai puţin, însă i-am lasat un trandafir în bancă:-D....şi multe altele. Nu e relevant cum funcţionam înainte, ci cum o fac acum. Ei bine, nu ştiu din astea. De fiecare dată, când emoţiile devin prea puternice, se activează un scut de repudiere. Reformulând, mă mint singur şi mă mint bine.De ce? Pentru că e mai eficient să găseşti defecte decât să pierzi 6 luni încerând să găseşti metode pentru a deveni vizibil.