Balada unui şofer

Mă întreabă-un poliţist
Dacă am permis.
-Cum să nu?, răspund mişel
Cu-o mână pe portofel.
-Doar că l-am uitat acasă,
Pe terasă.

Eu de când te-am cunoscut
Tu n-ai mers cum aş fi vrut
De-o fi iarnă, de-o fi vară,
Bate, bate-o planetară.
De-or fi gropi, chiar şi mărunte
Pietre, cât un mic grăunte
Am în spate un haion,
Urlă, parcă-i saxofon.
Am o anvelopă moartă,
Fără dinţi şi fără soartă
Toată ziua vrea flatată...
Cu azot umflată.

Frumos ninge, cu fulgi dârzi
Multe stele pe oglinzi
Cu luneta îngheţată
Încălzirea afectată
Te prinzi?
Două stele pe parbriz
Ce nu cad nici dac-afară
Se topeşte îngheţata
Şi ciocolata.

Iarna-i grea, omătu-i mare
Eu n-am lanţuri în dotare
Şi mă-nvârt, cât mă învârt
Mă trezesc în absolut
De-un tramvai ţinut
Şi-un ehipaj de la SMURD.


0 comentarii to "Balada unui şofer"

Trimiteți un comentariu

Categorii

Palavrele mele