După o săptămână nebună, mi-am rezervat o oră, să citesc ceva...
Copilul-umbră, de P.F.Thomése...
Dacă mai există undeva, e în cuvintele pe care le aștept noaptea.Mi se întâmplă să o simt uneori, dar din ce în ce mai rar, căci brațele, mâinile, pielea mi se dezobișnuiesc de ea pe zi ce trece.
Do you like this article? Share It!
Unknown says:
sunt curios, daca ai terminat-o, ce parere ti-ai format despre ea. mie mi-a placut foarte mult.
As putea spune ca ramas impresionat de puterea creatoare a durerii ... (de literatura poetica si nu numai)
Un stil vag dar care transmite mult cititorului care se implica..
:)
Masta says:
mi-a placut mult. a nascut niste sentimente in mine de care nu credeam ca sunt pregatit sa le port...