povestea e pe blogul lui Siviu

Cam greu găseşti un loc de parcare la facultate în jurul orei 12.
Eu azi am găsit unul, cam nepotrivit însă. Bordura era prea înaltă şi atingeam maşina.
Soluţia? Un manual de informatică.

Nu mai atinge:-D

Când îmi vine dor de ducă, plec pe coclauri: să-mi liniştesc gândurile şi alte filozofii, scrise deja de alţii, despre omul în mijlocul pustiului. Deci m-am urcat pe acelaşi Decathlon pe care îl deţin de vreo 6 ani şi i-am dat pedală spre locuri unde nu mai ajunsesem niciodată. Main target: Pădurea Cananău. La întoarcere m-am rătăcit un pic.(fetele de la Gmaps m-au îndrumat greşit). Am ajuns teafăr acasă şi până să se fi terminat ziua am ajuns şi până la Păun cu aceleşi fete de la Gmaps.

traseul urmat

Ce ne-am face fără bani? Cum ar fi ca acum (în 2009) să facem troc. Să mă duc să dau 2 vaci şi să-mi iau un laptop. Sau să-mi dau apartamentul pe 2 BMW-uri şi un Logan. Ar fi fost amuzant. Bineînţeles că fără bani, n-am mai fi evoluat. Banul a motivat fiinţa umană să muncească, să înveţe, să dea din coate. Comerţul electronic este în plină expansiune. Oare în viitor ne vom măsura averea în biţi?

Asta în caz ca ai uitat sensul curentului electric.

-

Zile de primăvară, gând de plimbare...Am luat-o pe Alexandra, l-am pus pe Marius pe banchetă(cu roata de rezerva între picioare), iar pe Silviu l-am agăţat pe drum. Am înghesuit 4 biciclete într-un portbagaj de Dacie. Am facut-o pe Alle şofer de tir şi ne-am oprit în Păun. Din Păun am "mers la pedală" până în Poieni, unde am mâncat câte 2 îngheţate şi am gândit la rece câteva glume. Următoarea oprire a fost la lacul din Schita Duca. Am pescuit câteva poze, ne-am bronzat puţin şi am inspirat adânc pentru drumul de întoarcere. Cu toţii am fost estenuaţi la sfârşit, dar eram bucuroşi de traseul parcurs. (ideea lui Marius)

Am schiţat o mică hartă a traseului parcurs de mine

Şi am selectat câţiva peşti..

Alle te-ai asigurat?

Eu: Salut, ce faci?

Ei si ele: Bine.

Eu: Ce faci vineri?

Cam aşa începeau majoritatea convorbirilor de la început de săptămână. Adunam prietenii pentru un grătar. Foarte frumos. 1 mai: un grătar, o bere, un fotbal, o întrunire intre amici, colegi, soare si multa veselie. Problema era acest soare, care nu avea în plan sa se afişeze în această zi. Trebuia anulat. Însă am găsit o alternativa: Pub25. Iar telefoane, politici de convingere, trădători, eh…

Aşadar, după ora 22, eram în Pub25, dornici de distracţie. La început, ne plângeam de muzică, dar după miezul nopţii, alcoolul a început să simtă muzica şi lumea să se dezlănţuie. Mai mult, am avut propriile animatoare. Nu am să insist prea mult asupra episodului Pub25. Ideea e ca lumea s-a distrat.

Al doilea episod are ca protagonişti, băieţii din episodul “Vatra Dornei”, Sandrina, Alexandra şi 10 pulpe care stăteau stinghere în frigiderul lui Marius. Cum acesta din urma a băut 5 beri in puii mei sau 4 beri în p**a mea [citatele nu-mi aparţin], am decis să combinăm pulpele pe un grătar. Era în jur de 3 dimineaţa. Ne-am “organizat repede” [sa o numim totuşi organizare], trecând pe la câţiva din noi, mai luând o lingură, o pătură. Fiind 8 în maşină, am mers unde era mai aproape şi mai puţin frig. Lacul Ciric. Aveam o brichetă să aprindem cărbunii. Eram optimişti. Pe la 5 ne chinuiam să aprindem un foc. Nici o şansă. Am făcut un sprint pâna in Holboca, am luat un sac de lemne, ne-am întors şi am reuşit să aprindem focul. Deja toţi tremuram de frig şi ne trecuse foamea. Căldura focului ne era de ajuns. Am ros din acele pulpe, fiecare după foame şi după abilitatea de a mânca cu mâna. După un gratar nocturn, trebuia sa fie şi unul matinal.

Dacă am omis ceva, va povesti Petru, iar imaginile spun şi ele multe.

Asa am inceput

Acum se bea

Animatoare

Marius, tu ai vrut

Focul mult aşteptat

Din categoria "crazy things", azi va prezint mici nocturni, facuti la lumina Carului Mare, pentru ca micii sunt mai gustosi noaptea decat ziua. Asa ca in aceasta seara am ales impreuna cu cativa prieteni sa punem de-un gratar, deasupra Iasului, ca sa avem si priveliste. Organizare n-am avut, dar am avut lemne, mici, suc, motorina&ulei ars si nimic mai mult. A fost frumos...

sau "Wa, noi chiar mergem la munte?".

Multi scriu pe bloguri, cei mai multi isi povestesc intamplari obisnuite din viata de zi cu zi. Obisnuite, fata de ce urmeaza sa va povestesc. Totul a plecat de la o iesire banala in oras. Vineri seara, Petru m-a intrebat daca nu ies la meci(Poli Iasi-Bistrita), dupa care sa iesim la o bere. Eu i-am raspuns ca nu prea as avea chef de meci, dar am propus sa organizam o iesire cu fostii colegi din liceu. Zis si facut. Am pus mana pe telefon, am inceput sa sun si iesirea era pusa la punct. Ne-am intalnit 6 baieti si doar 3 fete(initial trebuia sa vina mai multe). Ne-am povestit noi ce ne-am povestit, iar la un moment dat, fiind vineri seara, fetele au mers in club, iar noi, dupa ce am sovait putin, am mers la o narghilea. Nimic special pana aici. Atmosfera placuta, chef de distractie, baietii erau high de la narghilea, eu mai putin (eram racit si nu puteam sa trag) . Pe la 2 dimineata jucam "adevar sau provocare" in club. Dupa ce ne-am aflat 'dedesubturile', unii altora si ceasul era vreo 3, si somn nu avea nimeni, deci era crud sa fi mers acasa la o astfel de ora , Petru ne-a invitat la el acasa sa-i gustam nu stiu ce soi de vin adus din Grecia. Am mai stat pana la 5 la Petru, timp in care am baut acest pahar de vin si am mai ras ca intre baieti. Asadar, am iesit din apartament cu gandul ca fiecare sa fie dus la casa lui de sofer(tot Petru). Prima destinatie? Holboca. In mod normal din Pacurari pana in Holboca la 5 dimineata se face in maxim 20 de minute. Dar tot acelasi Petru a pus intrebarea:"Hai, mergem la Piatra?" La care noi, in gluma fireste am raspuns DAAA. Si iesim pe drumul european, trecem de Letcani, Podu Iloaiei si incepem sa realizam ca noi tot goneam pe europeana cu destinatia...:-??... ca noi chiar mergeam la munte, ca noi nu glumeam..ca efectiv am plecat asa dintr-o data, fara bani, cel putin eu, mai aveam 1.8 RON in buznar si 2 eurocenti, spre munte. Bagajul nostru era 0, ce aveam pe noi, camasa sau tricou. Nu conta, noi eram foarte entuziasmati de idee. Am oprit la o benzinarie(in Pascani, cred), am alimentat, am cumparat ceva de rontait si de baut si directia ne era:Vatra Dornei. Acum a aparut o problema, parintii nu stiau, ne intrebam cum vor reactiona cand le vom zice. E destul de ciudat sa le zici ca iesi in oras si sa-i suni dimineata sa le zici ca esti in Vatra Dornei. Eh, pana la urma si Vatra Dornei, tot oras este. De cum am intrat in judetul Suceava am fost intampinati de fulgi de zapada, care se inmulteau cu cat ne apropiam de statiune. Eram foarte obositi, dupa noaptea care trecuse, dar eram pregtatit pentru noi aventuri. In munti era plina iarna, carosabil acoperit de un strat consistent de zapada, frig, si multa zapada pe crestele muntilor, ce stralucea atat de frumos in razele soarelui matinal. Am ajuns in Vatra Dornei, am refuzat cazarea de 270 de RON/grup, pentru doar 120 RON/grup. Am urcat cu telescaun si ne-a cam trezit frigul, de ceea ce facusem.
Am petrecut foarte frumos. Daca organizam o excursie, nu iesea atat de frumoasa(ce poate face un pahar de vin:))).