Se afișează postările cu eticheta porumbei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta porumbei. Afișați toate postările
Mi-a intrat un graur în mansardă. M-am chinuit un pic să-l prind. Nu am mai ținut unul în mână până acum. Are un cioc puternic și ciupește foarte tare.
Am doi masculi, frați, care sunt pe treaba lor. Sunt și ei complexați de emanciparea sexului feminin.
Navigam Zburam pe internet şi am găsit o poză cu un porumbel funny. Tot din zbor am aflat că cei de la Universitatea Shandong, China au implantat electrozi în creierul unui porumbel. Astfel porumbelul răspunde în timpul zborului la comenzi precum: stânga, dreapta, sus, jos. Mi-ar plăcea să controlez un astfel de porumbel atunci când ar fi urmărit de uliu. Manevrele de evitare ar fi punctul forte al acestei console porumbelului. Îmi amintesc că în clasa a IX-a am participat la un proiect, Junior Achievement.Pentru admitere trebuia să scriem o compunere în care să vorbim despre cum ne vedeam peste 20 de ani. Am scris despre porumbei. Eram un specialist în bioinformatică şi umblam mult în creierul şi în ADN-ul lor. Pentru asta am fost admis. Ce vise aveam!
Detest ulii si soimii. Ii detest pentru ca imi prind cei mai frumosi porumbei. Dar ii si admir, ii admir pentru vitezele impresionante pe care le pot prinde.
Astazi dimineata , somnoros cum eram, ies afara si era sa dau cu capul de un porumbel. Statea pe o schela de langa casa si m-am mirat ca nu a zburat si nici nu a schitat vreun gest ca s-ar fi speriat. Credeam ca e bolnav, dar dupa ce l-am prins cu mana mi-am dar seama ca e doar infometat si foarte bland. L-am dus in pod alaturi de ceilalti porumbei si i-am facut o poza.
Porumbei vedem peste tot: în pieţe, în parcuri, în faţa blocului. Îi hrănim şi ne ingrijim de ei. Dar există oameni care fac o pasiune din ingrijirea porumbeilor: columbofilii. Indivizi ce se ocupă intens de creşterea porumbeilor, în special voiajori. Au grijă de hrana porumbeilor, de igiena lor, si chiar de perechea care i se potriveşte cel mai mult. Mult mai mult timp columbofilii petrec cu antrenamentele porumbeilor voiajori. Organizează zboruri în fiecare zi, sau oricum foarte frecvent de la distanţe considerabile faţa de casă. Toate acestea pentru ce? Pentru concursuri. Acele concursuri de viteza in care un porumbel trebuie sa strabată şi distanţe ce pot ajunge şi la 2000 de kilometrii. Şi aceste distanţe trebuie strabătute rapid şi cât mai eficient din punct de vedere al traseului, ocolind unele turbulenţe atmosferice. Mândria este de nedescris când un porumbel ţi se intoarce dintr-o altă ţară şi primeşti şi o medalie pentru succesul obţinut de porumbelul tău. Ce-i motivează pe porumbei să se întoarcă atât de rapid acasă? Condiţiile. Şi nu hrana sau adăpostul. Ci perechea. De cele mai multe ori porumbiţa. Pentru că majoritatea campionilor sunt masculi.
După o pauză de 5 ani şi impins de o porumbita care se încăpăţinează şi revine în fiecare an la mine, m-am reapucat de acest sport.
Va povesteam zilele trecute de peripetia la varul meu.(daca nu ai citit, citeste acum). Ei bine, al 4-lea porumbel evadat este o femela de voiajor, care dupa cinci ani nu doreste sa-si schimbe casa. Iesita din ou si crescuta la mine, "neagra batrana" nu doreste sa zboare la altcineva, decat la mine. Foarte fidela masculului si foarte grijulie cu puii, cum rar mi-a fost dat sa vad la alti porumbei (efectiv scoate pui pe banda rulanta) este si foarte desteapta, cu un simt dezvoltat de orientare in orice mediu. Seamana foarte tare cu mama sa, care a disparut fara urma [m-o fi parasit sau uliul a avut grija de ea]. Mai jos am cateva poze cu aceasta minuata femela de porumbel.
De mult n-am mai ras, cum am ras in seara asta. Niciodata nu am alergat dupa hoti adevarati. Niciodata nu am pacalit pe 21 aprilie.
Parteneri de ras: in rolurile principale:Marius, Andrei. In rolurile secundare:Doru, Doina, Lisa, Sandrina, Claudia, Madalina, si altii care au fost surprinsi de farse(nu le-am retinut numele, sau nici nu le-am stiut). Asadar mi-am inceput seara la verii mei omorand lupi alpha gri si ursi flamanzi. Nimic interesant, mai ales ca nu gaseam fiere de urs. Dupa gratarul made in Romania, si berea nelipsita ne-am amuzat de talentele unei femele de amstaff pe nume Lisa, care ar fi vrut sa batem covoarele in a doua zi de Paste. Am revenit in fata calculatorului pentru a cauta acea fiere de urs, dar in zadar. Am trecut pe lucruri mai serioase, sa jucam triburile. Trebuie sa precizez ca pe timp de criza se fura orice, chiar si porumbei. Au patit-o verii acum 10 zile cand li s-au furat 19 porumbei de rasa(majoritatea voiajori de zbor si germani). Intradevar iti trebuie ceva sange sa intrii noaptea in curte la om si sa te duci la porumbar sa-i furi porumbeii, avand in vedere ca langa acel porumbar mai este si un caine. Ma rog, Rex a dezamagit in seara aceea. Paguba facuta de hoti se ridica la suma de 800 de RON, fara a mai calcula pierderile legate de puii care au ramas fara parinti si de cei care se formau in oua.
Intre timp dintre cei 19 porumbei, 3 au reusit sa scape si sa se intoarca acasa. Hotilor nu prea le-a convenit si si-ar fi dorit inapoi porumbeii scapati din furt. Si in seara aceasta ar fi planuit sa-si recupereze ravnitii porumbei, impreuna cu o alta captura, evident. De data aceasta cainii i-au simtit. Unul dintre hoti a fost zarit dupa o capita si am incercat o diversiune, dar am actionat prea tarziu. Lisa a fost eliberata si a luat mirosul celor in cauza, dar nu a reusit sa le ia si urma, pentru ca noi o trageam spre drum(in exteriorul curtii), crezand ca ei deja au fugit. Ne-am calmat, crezand ca nu se vor mai intoarce in aceasta noapte. Am revenit in fata computerului si dupa ce i-am terminat bateria telefonului Sandrinei(nu stiu ce am putut vorbi cu ea 70 de minute, sau ma rog, ii povesteam depre hoti si hoate, si a fost martora la injuraturile care le scoteam pe seama tacticii proaste de la triburile). Defapt din toata discutia cu ea am retinut ca vrea pe 1 mai sa mergem la gratar.[asa ca sa fiu rau, stiind ca va citi postul asta]...deci dupa ce i-am terminat bateria telefonului, se aud pasi prin curte. Hotii paraseau incinta. Ei au fost acolo cand noi am iesit prima data, si eu am alergat descult pe drum, in speranta ca-i voi prinde. Ei au ramas ascunsi langa un cotet, iar noi 'marii detectivi' cautam mult prea departe, ca sa nu zic altceva. Nervosi ca i-am scapat atat de usor, ne-am cinstit cu un pahar de coca-cola, zero. Acum incepe distractia... Din vremea cand eu faceam farse la telefon,[ce amintiri] am inceput sa sunam colegele lui Marius si sa le invitam in oras. Fetele foarte deschise, acceptau. Daca le numesc usuratice sa ma scuze. Evident noi eram la imediata intersectie de locuinta lor si le asteptam. Nu mici le erau nervii cand ajunse la intersectia stabilita, ne sunau si aflau ca totul a fost o farsa. Am reusit aceasta farsa cu 2 fete. Cea de-a treia, cu gardul mov ,nu a muscat. Bravo ei. I-am facut farsa si unui baiat. Greseala lui a fost ca, atunci cand a iesit din bloc, l-am intors inapoi sa ne aduca o pompa, ca noi facusem pana si nu aveam rezerva. Ciudat e sa-ti astepti prietenii la 1 noaptea cu o pompa in mana, dar trecem peste. Enjoy the life!
Parteneri de ras: in rolurile principale:Marius, Andrei. In rolurile secundare:Doru, Doina, Lisa, Sandrina, Claudia, Madalina, si altii care au fost surprinsi de farse(nu le-am retinut numele, sau nici nu le-am stiut). Asadar mi-am inceput seara la verii mei omorand lupi alpha gri si ursi flamanzi. Nimic interesant, mai ales ca nu gaseam fiere de urs. Dupa gratarul made in Romania, si berea nelipsita ne-am amuzat de talentele unei femele de amstaff pe nume Lisa, care ar fi vrut sa batem covoarele in a doua zi de Paste. Am revenit in fata calculatorului pentru a cauta acea fiere de urs, dar in zadar. Am trecut pe lucruri mai serioase, sa jucam triburile. Trebuie sa precizez ca pe timp de criza se fura orice, chiar si porumbei. Au patit-o verii acum 10 zile cand li s-au furat 19 porumbei de rasa(majoritatea voiajori de zbor si germani). Intradevar iti trebuie ceva sange sa intrii noaptea in curte la om si sa te duci la porumbar sa-i furi porumbeii, avand in vedere ca langa acel porumbar mai este si un caine. Ma rog, Rex a dezamagit in seara aceea. Paguba facuta de hoti se ridica la suma de 800 de RON, fara a mai calcula pierderile legate de puii care au ramas fara parinti si de cei care se formau in oua.
Intre timp dintre cei 19 porumbei, 3 au reusit sa scape si sa se intoarca acasa. Hotilor nu prea le-a convenit si si-ar fi dorit inapoi porumbeii scapati din furt. Si in seara aceasta ar fi planuit sa-si recupereze ravnitii porumbei, impreuna cu o alta captura, evident. De data aceasta cainii i-au simtit. Unul dintre hoti a fost zarit dupa o capita si am incercat o diversiune, dar am actionat prea tarziu. Lisa a fost eliberata si a luat mirosul celor in cauza, dar nu a reusit sa le ia si urma, pentru ca noi o trageam spre drum(in exteriorul curtii), crezand ca ei deja au fugit. Ne-am calmat, crezand ca nu se vor mai intoarce in aceasta noapte. Am revenit in fata computerului si dupa ce i-am terminat bateria telefonului Sandrinei(nu stiu ce am putut vorbi cu ea 70 de minute, sau ma rog, ii povesteam depre hoti si hoate, si a fost martora la injuraturile care le scoteam pe seama tacticii proaste de la triburile). Defapt din toata discutia cu ea am retinut ca vrea pe 1 mai sa mergem la gratar.[asa ca sa fiu rau, stiind ca va citi postul asta]...deci dupa ce i-am terminat bateria telefonului, se aud pasi prin curte. Hotii paraseau incinta. Ei au fost acolo cand noi am iesit prima data, si eu am alergat descult pe drum, in speranta ca-i voi prinde. Ei au ramas ascunsi langa un cotet, iar noi 'marii detectivi' cautam mult prea departe, ca sa nu zic altceva. Nervosi ca i-am scapat atat de usor, ne-am cinstit cu un pahar de coca-cola, zero. Acum incepe distractia... Din vremea cand eu faceam farse la telefon,[ce amintiri] am inceput sa sunam colegele lui Marius si sa le invitam in oras. Fetele foarte deschise, acceptau. Daca le numesc usuratice sa ma scuze. Evident noi eram la imediata intersectie de locuinta lor si le asteptam. Nu mici le erau nervii cand ajunse la intersectia stabilita, ne sunau si aflau ca totul a fost o farsa. Am reusit aceasta farsa cu 2 fete. Cea de-a treia, cu gardul mov ,nu a muscat. Bravo ei. I-am facut farsa si unui baiat. Greseala lui a fost ca, atunci cand a iesit din bloc, l-am intors inapoi sa ne aduca o pompa, ca noi facusem pana si nu aveam rezerva. Ciudat e sa-ti astepti prietenii la 1 noaptea cu o pompa in mana, dar trecem peste. Enjoy the life!
Multa vreme porumbeii voiajori(mesageri) au transmis mesaje in cel mai rapid mo
d posibil in acele vremuri. Ei sunt capabili sa se intoarca de la sute de kilometrii la locul unde isi au cuibul, familia si puii.
Primii mei porumbei i-am avut la varsta de 13 ani. Eram atras de penaj si de comportamentul lor. Strangeam banii ce erau pentru pachetelul de la scoala si-mi cumparam porumbei. Dupa vreun an am inceput sa fac afaceri cu ei. Mi-am dat seama ca pot profita de istetimea lor si ii vindeam, ca mai tarziu ei sa se intoarca acasa.
De apreciat este si modul de viata al porumbeilor: ei traiesc in familii, iar partenerii pot ramane uniti o viata intreaga. Astfel ei participa in mod egal la clocirea oualelor si la cresterea puilor.
Cel mai fascinant este faptul ca porumbeii se saruta, existand o stransa legatura intre parteneri, de aici si obiceiul de a se elibera la nunta o pereche de porumbei albi, ca simbol al puritatii relatiei, bazata pe incredere si ajutor reciproc.
Porumbeii sunt sociabili, de aceea ii gasim in cele mai aglomerate zone, le place sa exploreze locuri noi, si daca ati lasat fereastra deschisa si a intrat un porumbel in casa, neinvitat, s-a intamplat din doua motive: tocmai a fost atacat de un uliu sau pur si simplu, era curios.
De apreciat este si modul de viata al porumbeilor: ei traiesc in familii, iar partenerii pot ramane uniti o viata intreaga. Astfel ei participa in mod egal la clocirea oualelor si la cresterea puilor.
Cel mai fascinant este faptul ca porumbeii se saruta, existand o stransa legatura intre parteneri, de aici si obiceiul de a se elibera la nunta o pereche de porumbei albi, ca simbol al puritatii relatiei, bazata pe incredere si ajutor reciproc.
Porumbeii sunt sociabili, de aceea ii gasim in cele mai aglomerate zone, le place sa exploreze locuri noi, si daca ati lasat fereastra deschisa si a intrat un porumbel in casa, neinvitat, s-a intamplat din doua motive: tocmai a fost atacat de un uliu sau pur si simplu, era curios.
