Se afișează postările cu eticheta La ţara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta La ţara. Afișați toate postările

Impresii după Crăciun

Nu am simţit Crăciunul din acest an cu toate că am simţit febra pregătirilor.(colinde, curăţenie generală, cumpărături, alergări în dreapta şi în stânga). Un impact major l-a avut vremea. A fost prea cald şi nu a fost zăpadă. Însă, cu siguranţă, de-o fi cald, zăpadă sau ploaie, se pierde semnificaţia Crăciunului. Crăciunul a prins de câţiva ani buni o conotaţie comercială care se alătură brand-urilor precum Coca-Cola. Aşteptăm cu toţii zilele de 20-24 decembrie să mergem în hypermarketuri, să ne umplem cărucioarele cu de-ale pântecelui(conform statisticelor, în 2010 românii au dat mai mulţi bani pe mâncare decât pe băutură; în 2009 se întâmpla invers) şi aşteptăm zilele de 25,26,27 decembrie să ne cinstim trupul. Şi cam atât. Nu tu mers la biserică, nu tu zis o rugăciune dimineaţa, nu tu avut grijă de suflet. Doar o masă de 12 persoane, cumătra şi cumătru', naşu şi naşa, slănini, şunci din porcul crescut în gospodărie şi, cum nu putea să lipsească, vinul - producţie proprie.



Pisic




Am adoptat un pisic. Frumos e, mare e, putere are...aştept să-l văd cu şoareci în gură. Până atunci va urma un training în care va fi învăţat diferenţa dintre porumbel şi turturică.



Călătorului îi şade bine pe bicicletă

Am lăsat Solenza în curte şi mi-am scos BMW-ul la lumină.

Citeşte tot


Social 3.0

De multe ori se întâmplă să nu înţelegi comportamentul celorlalţi. Îi înjuri, îi vorbeşti pe la spate, te îndepărtezi de ei, etc.
Nu cunoşti, deşi ţi se pare negru pe alb, circumstanţele ce au condus la acel freamăt / acea confruntare.
Acum 2 săptămâni, vaca unui consătean mi-a dat peste cap oglinda maşinii. Nervos şi cu o bardă imaginară în mâna dreaptă am urmărit animalul până ce am aflat proprietarul. I-am cerut să-mi schimbe oglinda. Bineînţeles că nu am ajuns la o înţelegere şi am mers la poliţie. Urma ca poliţia să mă rezolve. În scurt timp am aflat că soţul femeii cu care m-am certat e pe moarte. Mi-am retras plângerea şi mi-am fixat singur oglinda.
A doua zi, să vezi coincidenţă... Eu, pe postul animalului, i-am agăţat oglinda unui tip care staţiona. Omul nu s-a înfuriat deloc, a fost calm şi prietenos. I-am fixat oglinda (sărise doar partea din sticlă, care e detaşabilă), şi cerându-mi scuze omul mi-a zis:Stai liniştit, suntem oameni nu roboţi.
După această dublă experienţă mi-am liniştit freamătul.
Într-o altă ordine de idei, generic, nu poţi anticipa un comportament până nu eşti pus fix în postura descrisă. Nu-ţi poţi simula sentimentele şi starea interioară. Never ever.



Dragostea de animale

Încă mai am dubii în privinţa morţii lui Marceluş.
Ieri am mai pierdut un motan. Şi nu sunt singurul. Mai am şi alţi vecini în aceeaşi situaţie. Cineva, tot din vecini, nu prea le are la inimă pisicile şi le otrăveşte.

Acum 8-9 ani, aveam un câine lup. Mi-am petrecut mult timp cu el când era mic. După ce a crescut a prins un nărav prost: mânca găini. L-au dus de acasă şi l-au lăsat în Dacia. Azi l-a întâlnit bunicul. S-a speriat când dintr-o dată, câinele a început să alerge către el şi să se gudure. După, câteva clipe şi-a amintit de el.



Introspecție (mai mult sau mai puțin)

pe de o parte

1. Bătaia

Am un vecin de naționalitate română numai în buletin. Într-o seară prietena lui nu a fost de acord cu o decizie pe care el o luase. Prin urmare, el i-a aplicat una bucată șut drept în cap. Cu greu s-a ridicat fata, ajutată de alții. Cu capul în jos și o față desfigurată de la impactul cu asfaltul a murmurat: "Am înțeles".

pe de altă parte

2. Iubirea

El:Te iubesc.
Ea:Mulțumesc.

3.Cerceii

Cu multă trudă a reușit să adune suma necesară cumpărării unui colier și a unei perechi de cercei. Nu putea accepta ca prima aniversare să treacă ca o zi oarecare. După un an, timp în care nu a văzut-o purtând acei cercei i-a cerut să-i poarte. Răspunsul ei a fost:"Știi că doar port cercei în ocazii speciale. În timpul necesar punerii cerceilor mai bine mă

Citeşte tot


Fotoreportaj: Viața la țară









Ultima din străbunici

Duminica ce a trecut s-a deschis biserica. De ce a stat aşa mult închisă? Pentru că nişte localnici care până atunci au intrat de 3 ori pe uşa bisericii (când s-au botezat, când s-au cununat şi când au cununat) s-au opus venirii noului preot.
Străbunica, în vârstă de 96 de ani a aşteptat momemntul acesta pentru a-şi continua drumul într-o manieră cât mai firească. Dumnezeu să o ierte!



Chestii de duminică dimineaţă

Cu ochii împăienjeniţi de somn, mă gândesc la cafeaua din fiecare zi. M-aş gândi şi la pâinea cea de toate zilele, dar biserica e închisă de 3 luni. Preotul a fost transferat la o altă parohie, iar marii Bisericii Române au trimis un alt preot, pe care comunitatea locală nu-l primeşte. Şi ca unii dintre localnici să se asigure că acest nou preot NU va oficia Sfânta Liturghie, au sudat uşile bisericii. Mitropolia Moldovei nu cedează în faţa protestelor sătenilor care îl doresc pe vechiul preot, sătenii au închis biserica, iar babele se roagă acasă, ca înainte de 313. Ciudat e că în aceste 3 luni nicio/niciun babă/moşneag nu a dat colţul.



Viaţa la ţară

După două zile de curăţat porumb păpuşoi am mâinile foarte fine, că aş putea să mă apuc de gravură. Din cele zece degete ale mâinilor doar patru nu prezintă urme şi cicatrici. Anyway, e greu să fii ţăran gospodar. Multă muncă de dimineaţa (dimineaţa începând la 5 a.m.) până după ce apune soarele. Satisfacţie: 0(ZERO). Cred. Am adunat cam 10 tone de porumb în aceste 2 zile (muncă în 9 oameni). Câţiva din aceşti 9 oameni au fost luaţi cu ziua. Eu care eram novice în ale desfăcatului, mă plângeam de durere de mâini. Dar ceilalţi munceau şi îndurau. Minim 10 ore pe zi. Şi mai sunt oamenii de birou, care din cele 8 ore, 6 le muncesc efectiv. Şi se plâng de stres. Treceţi la munci agricole.
Eh, weekendul ăsta mă aşteaptă culesul strugurilor, iar săptămâna viitoare o nouă campanie destinată porumbului. Acum fug să-mi dau cu o tonă de cremă pe mâini; păstrez proporţiile.

Ceva mai puţin vesel. Nu că era aşa de funny să desfac porumb. După ce pisica a omorât acum câteva zile o nevăstuică, eu în aceste 2 zile am omorât 3 şoareci şi un hârciog. Îmi pare rău de hârciog, l-am confundat cu un şobolan.
Glumă pe care nu toţi s-ar putea să o savureze. Doi ţărani se aflau pe câmp, strângeau ştiuleţii. Unul mai voinic îi arunca în căruţă celuilalt mai bătrân. A aruncat cu atâta forţă, că moşnegelul s-a dezechilibrat şi a căzut. Cel tânăr nu văzuze, iar conversaţia a fost următoarea:
-Bade, bade, unde eşti?
-Îs jos, în pizda mătii, nu vezi?





Felină

Câţi dintre voi aţi văzut o nevăstuică? La noi sunt sălbatice, la americani sunt domestice. Oricum, presupun că nu mulţi. Pentru că sunt foarte agile, iuţi şi agresive. Din nefericire, nu atât de agile, încât să-mi păcălească bătrânul meu motan. Astăzi se plimba cu o nevăstuică în gură de parcă era o leoaică care ducea o antilopă puilor. A lăsat-o in mijlocul curţii şi se uita la mine cu nişte ochi care îmi spuneau:"Eh, am 10 ani şi încă mai pot." Bine că nu face asta şi cu porumbeii. O poză cu nevăstuica adormită vezi aici.



Purceluşi

Pentru că în numeroase rânduri am fost clasificat drept ţăran, aduc nişte dovezi celor care şi-au susţinut punctul de vedere. Detalii în clip-ul următor.


Eu îi găsesc simpatici pe aceşti godaci. Cât chin duc ei pentru a ajunge la mamelele purcelei.



Cu sapa nu se face agricultură

România dispune de 9,427 milioane de ha suprafaţă arabilă dintr-un total de 17,722 milioane ha suprafaţă agricolă.
România deţine 12,6% din suprafaţa arabilă a ţărilor membre UE.
În 2007 Uniunea Europeană a alocat 53,5 miliarde de euro pentru agricultură, bani ce au fost alocaţi ţărilor după graficul următor.
Vreau să evidenţiez că Luxemburg, care are o suprafaţa agricolă de 0.254 milioane de ha(1.72% din suprafaţa agricolă a României) şi o suprafaţă arabilă de 0.06 milioane de ha (0.63% din suprafaţa arabilă a ţării noastre), primeşte mai mulţi bani decât România. Deci, nu suprafaţa contează, pentru că planul UE e de a induce o agricultură cât mai intensivă şi nu una extensivă.
Ea este cât se poate de mecanizată, iar ustensilele de lucru ale ţăranului român, în Luxemburg constituie obiecte de muzeu. Pe de altă parte contează foarte mult şi calitatea proiectelor care reuşesc să atragă fonduri europene.

Mai jos sunt cateva imagini: asa cum este vazuta agricultura din satelit.

Luxemburg

Luxemburg

Marea Britanie

Franţa

Germania

România-Bărăgan

România-Moldova

România-Transilvania

România-Banat(parcă se apropie de Occident)



Gata cu seceta!

E vacanţă. Şi fiind vacanţă mai stau şi eu pe acasă. Acasă în Holboca. O fi cea mai mare comună din Romania dar e tot sat. Şi ca în orice sat dintr-o zona de câmpie/podiş, locuitorii lui (pe lângă munca de la serviciu, dacă îl au) mai muncesc şi acasă şi pe câmp. Acasă se ocupă de grădină, vie şi livadă iar pe câmp (1-2 ha) se ingrijesc de ce au cultivat ei, după nevoile pe care le au. Petrecând mai mult timp în acest mediu tot îi aud ba pe unii, ba pe alţii că e secetă şi că trebuie ploaie. De acord. Dar o auzeam cam des. Şi eram şi eu de aceeaşi părere cu ei şi voiam să plouă. Dacă nu ploua in viitorul apropiat culturile erau compromise. Dar, slava Domnului a plouat. Şi a plouat binişor. Deci şi anul acesta agricultura e salvată. Şi spatele meu. Cel puţin pentru 2 săptămâni cât nu voi mai face pe sistemul de irigatie.



Cat ghinion trebuie sa ai?

Am ramas socat de nenorocirea care i s-a intamplat astazi unui consatean. Un graur, cu gusa plina de cirese a aterizat pe un cablu electric sa se odihneasca. Datorita greutatii graurului (maxim 500 de gr.) si datorita timpului care a distrus cablul electric, acesta din urma a cedat, facand un scurt si luand foc. Nimic extraordinar pana aici. Sub acel fir erau insa 3 capite de fan, fan infierbantat de soarele amiezii. Incendiul a pornit imediat, sub privirile ingrozite ale proprietarului care nu credea ca mai ajunge la telefon sa formeze 112. Pompierii au ajuns relativ repede, dar focul s-a miscat si el repede. Ghinion. data viitoare sa-si puna fanul in beci sau sa aiba grija de cablurile ce-i strabat proprietatile pentru ca sigur cei de la E-ON nu se vor deplasa pentru asemenea interventii.



La furat cirese!

Frumoasa livada Scolii generale Holboca. Imi aduc aminte de pauzele prelungite, in care jucam printre copaci fotbal sau prinsa; de cursurile de 'teatru in aer liber', cand eram un vestit majordom in "Cenusareasa". Dar cel mai mult imi amintesc de gustul cireselor. In seara asta, am trezit copilul ala de 12 ani din mine si m-am urcat intr-unul din acei ciresi falnici si mi-am facut plinul cu cirese. Ce-i drept, nu prea mai am abilitatea de a ma catara prin copaci, asa cum o faceam odinioara. Mai mult, dupa vreo 10 minute de stat catarat, au inceput sa-mi tremure picioarele. Dar macar am mancat cirese din livada scolii.



O noapte mult prea activa

De mult n-am mai ras, cum am ras in seara asta. Niciodata nu am alergat dupa hoti adevarati. Niciodata nu am pacalit pe 21 aprilie.
Parteneri de ras: in rolurile principale:Marius, Andrei. In rolurile secundare:Doru, Doina, Lisa, Sandrina, Claudia, Madalina, si altii care au fost surprinsi de farse(nu le-am retinut numele, sau nici nu le-am stiut). Asadar mi-am inceput seara la verii mei omorand lupi alpha gri si ursi flamanzi. Nimic interesant, mai ales ca nu gaseam fiere de urs. Dupa gratarul made in Romania, si berea nelipsita ne-am amuzat de talentele unei femele de amstaff pe nume Lisa, care ar fi vrut sa batem covoarele in a doua zi de Paste. Am revenit in fata calculatorului pentru a cauta acea fiere de urs, dar in zadar. Am trecut pe lucruri mai serioase, sa jucam triburile. Trebuie sa precizez ca pe timp de criza se fura orice, chiar si porumbei. Au patit-o verii acum 10 zile cand li s-au furat 19 porumbei de rasa(majoritatea voiajori de zbor si germani). Intradevar iti trebuie ceva sange sa intrii noaptea in curte la om si sa te duci la porumbar sa-i furi porumbeii, avand in vedere ca langa acel porumbar mai este si un caine. Ma rog, Rex a dezamagit in seara aceea. Paguba facuta de hoti se ridica la suma de 800 de RON, fara a mai calcula pierderile legate de puii care au ramas fara parinti si de cei care se formau in oua.
Intre timp dintre cei 19 porumbei, 3 au reusit sa scape si sa se intoarca acasa. Hotilor nu prea le-a convenit si si-ar fi dorit inapoi porumbeii scapati din furt. Si in seara aceasta ar fi planuit sa-si recupereze ravnitii porumbei, impreuna cu o alta captura, evident. De data aceasta cainii i-au simtit. Unul dintre hoti a fost zarit dupa o capita si am incercat o diversiune, dar am actionat prea tarziu. Lisa a fost eliberata si a luat mirosul celor in cauza, dar nu a reusit sa le ia si urma, pentru ca noi o trageam spre drum(in exteriorul curtii), crezand ca ei deja au fugit. Ne-am calmat, crezand ca nu se vor mai intoarce in aceasta noapte. Am revenit in fata computerului si dupa ce i-am terminat bateria telefonului Sandrinei(nu stiu ce am putut vorbi cu ea 70 de minute, sau ma rog, ii povesteam depre hoti si hoate, si a fost martora la injuraturile care le scoteam pe seama tacticii proaste de la triburile). Defapt din toata discutia cu ea am retinut ca vrea pe 1 mai sa mergem la gratar.[asa ca sa fiu rau, stiind ca va citi postul asta]...deci dupa ce i-am terminat bateria telefonului, se aud pasi prin curte. Hotii paraseau incinta. Ei au fost acolo cand noi am iesit prima data, si eu am alergat descult pe drum, in speranta ca-i voi prinde. Ei au ramas ascunsi langa un cotet, iar noi 'marii detectivi' cautam mult prea departe, ca sa nu zic altceva. Nervosi ca i-am scapat atat de usor, ne-am cinstit cu un pahar de coca-cola, zero. Acum incepe distractia... Din vremea cand eu faceam farse la telefon,[ce amintiri] am inceput sa sunam colegele lui Marius si sa le invitam in oras. Fetele foarte deschise, acceptau. Daca le numesc usuratice sa ma scuze. Evident noi eram la imediata intersectie de locuinta lor si le asteptam. Nu mici le erau nervii cand ajunse la intersectia stabilita, ne sunau si aflau ca totul a fost o farsa. Am reusit aceasta farsa cu 2 fete. Cea de-a treia, cu gardul mov ,nu a muscat. Bravo ei. I-am facut farsa si unui baiat. Greseala lui a fost ca, atunci cand a iesit din bloc, l-am intors inapoi sa ne aduca o pompa, ca noi facusem pana si nu aveam rezerva. Ciudat e sa-ti astepti prietenii la 1 noaptea cu o pompa in mana, dar trecem peste. Enjoy the life!



Miau, chiar asa!






In memoria unui motan care s-a stins la numai doi ani prezint cateva poze vesele din viata sa.



De mancat, azi ce bem?

Exista oameni care "au mutat muntii din loc" pentru a-si implini o dorinta, un ţel. Plini de sine si cu o acuta pofta de afirmare au descoperit si au inventat lucruri fara de care azi nu ne putem lipsi. La polul opus sunt oamenii care fac umbra pamantului degeaba. Nu au un plan pentru viitor, nu doresc afirmare, nu vor decat sa treaca zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, ca sa leneveasca sambata si duminica (asta in caz ca nu o fac si in timpul saptamanii). O categorie aparte sunt betivii, care impart viata in trei stari sufletesti: bere, vin si tarie. Sunt goi pe interior, dar plini de aroganta si idei originale, plini de sine,... sau de alcool? De obicei lucreaza in timpul saptamanii pentru a avea ce bea in weekend.

Inspaimantator este faptul ca tot mai multi tineri consuma bauturi alcoolice, de la varste fragede(~14 ani) si sub influenta lor comit delicte care ii indeparteaza mult de standardele unui copil normal.



Viaţa la ţară!

În fiecare toamnă sunt interesat de recoltele bunicilor, de cantitatea si calitatea lor. Pe de alta parte sunt interesat şi de cheltuielile ce sunt facute pentru a se ajunge la acele produse. Făcând câteva calcule observ că profitul este infim sau negativ atunci când a fost un an prost în agricultură.

Frecvent îi îndemn să renunţe la aceasta muncă, să reducă numărul animalelor, şi să-şi vadă de sănătatea şi bătrâneţe. Dar ei nici nu vor sa audă de aşa ceva. Au fost invăţaţi de mici cu munca, iar lenea le este "undefined".

Aşadar, cât vor fi pe picioarele lor, vor continua să se trezească la 4 a.m. să mulgă vaci, să cosească, să lucreze pământul şi să se simtă "ţărani gospodari în sat"


Categorii

Palavrele mele