Privesc nostalgic la ceea ce reprezenta Crăciunul altădată.Copii fiind, nici bine nu intram în noiembrie, că ne făceam lista cu cadouri dorite, ne pregăteam colindele, în fiecare an învăţând una şi mai lungă decât precedentele. Şcoala avea un cuvânt de spus in toată această agitaţie. Pregăteam Serbarea de Crăciun şi aşteptam ziua când vom urca pe scenă.
In aria auditiva primara din lobul temporal pornesc motoarele sunetelor. Sunete si melodii care-ti aduc aminte de vara trecuta, care-ti trezesc sentimente pierdute sau care pur si simplu in tinerete erau hit-urile vremii.
Voltaj-Vara trecuta
O alta problema a vetii noastre, care este din ce in ce mai frecventa: insomnia. Una din cauze e cafeaua. O alta sunt flash-urile. Acele amintiri care vin din nimic si instant. Nu stiu cat de frecvent vi se intampla voua, dar eu am foarte multe astfel de flash-uri. Se intampla sa-mi vina in cap cate o idee, sau cate o amintire, si pe suportul acestui 'pas de baza' sa-mi conturez alte idei si planuri.
Parca as avea implementat un 'scan memory' care din cand in cand returneaza cate o amintire, eveniment din trecut.
Se zice ca daca gandesti prea mult, intrii in panica, deci mai usor cu supraincazirea sinapselor ca sunt ca niste rezistente; problema e ca nu se pot schimba, iar daca le pierdem intram in bucla infinita.
P.S. Azi m-am intrebat ce mai face domnisoara profesor de biologie Lorela Caradan.
Frumoasa livada Scolii generale Holboca. Imi aduc aminte de pauzele prelungite, in care jucam printre copaci fotbal sau prinsa; de cursurile de 'teatru in aer liber', cand eram un vestit majordom in "Cenusareasa". Dar cel mai mult imi amintesc de gustul cireselor. In seara asta, am trezit copilul ala de 12 ani din mine si m-am urcat intr-unul din acei ciresi falnici si mi-am facut plinul cu cirese. Ce-i drept, nu prea mai am abilitatea de a ma catara prin copaci, asa cum o faceam odinioara. Mai mult, dupa vreo 10 minute de stat catarat, au inceput sa-mi tremure picioarele. Dar macar am mancat cirese din livada scolii.