Maștalerii sunt workalcoolici. (cand nu sunt workalcoolici sunt doar alcoolici). Nu se ridică de la masă până ce nu cad sub ea și nu se opresc din muncă până ce nu li se rupe vreo bucată din corp. Și sunt conștienți că dacă am lucra moderat randamentul ar fi mai bun.

Acum decid să merg la somn, cu părere de rău ca nu am luat decizia asta acum 2 ore. Am insistat pe o problemă, pe care nu am rezolvat-o, dar pe care mâine dimineață, cu mintea limpede o voi rezolva în 10 minute.

N-am mai scris de ceva timp, din, culmea parcă, lipsă de timp. Suntem cu toții prinși în monstruosul secol 21 și nu-i deloc bine pentru că mai avem 9 decenii. Ei, și ce-i cu asta?

Mă simt vinovat pentru moartea lui Bichu. În ultima săptămână am băut 2 cafele pe zi. Timpul acestor pauze de cafea este de 2*6 zile *10 min=120 de minute=2 ore. Nu mi-am facut timp săptămâna trecută să merg cu Bichu la vaccin. Și nu ar fi durat mai mult de 40 de minute.

Într-o pauză de-o măslină am observat că încă mai am vizitatori pe blog(deşi nu am mai scris ceva interesant de anul trecut) şi nu aduşi de vânt Google ci oameni care din diverse motive vor să ştie ce mai este nou cu mine. Ei bine, trăiesc, lucrez, mănânc, dorm...şi ar mai fi ceva...
M-am cotit în ultimul timp să-mi exprim nemulţumirea faţă de oameni. Am fost diplomat sau indiferent. Tind să cred că am înclinat mai mult spre ultima variantă. M-am retras un pic şi mi-am îngrijit sufletul.